Ciresele sunt unele dintre primele fructe care apar primavara si se pot consuma atat in stare proaspata cat si sub forma de dulceata, compot, gem, jeleu, sirop, suc etc. De asemenea, ciresele sunt foarte bogate in vitamine si substante minerale.

Particularitati de crestere si fructificare

Cresterea radacinilor ciresului este influentata, in principal de sol. In sol, radacinile se dezvolta la cel mult 50 cm adancime, iar in cazul in care este altoit pe mahaleb, radacinile ciresului pot ajunge la o adancime de pana la 3-4 metri. De asemenea, fiind altoit pe mahaleb, ciresul va avea o rezistenta mai mare la seceta. In cazul in care arborele este altoit pe visin, sistemul radicular va fi mai superficial si mai putin extins. Partea aeriana a ciresului creste destul de greu in primi ani de viata, insa formeaza coroane rare si bine luminate. Perioada de inflorire este in acelasi timp cu a parului si prunului, imediat dupa inflorirea caisului si piersicului. Pentru inflorire, ciresul are devoie de aproximativ 17 zile consecutive in care temperatura medie sa fie de cel putin 8 grade Celsius, iar perioada de inflorire dureaza aproximativ doua saptamani.

La cires, polenizarea se face prin intermediul insectelor, iar majoritatea plantelor sunt autosterile, motiv pentru care trebuie mare atentie la asezarea soiurilor la plantare, pentru o buna polenizare. Pentru un an roditor, polenizarea trebuie sa fie in proportie de cel putin 35%. In ceea ce priveste intrarea pe rod, aceasta este in functie de soi: unele soiuri formeaza fructe de la 3-4 ani de la plantare, in timp ce altele au nevoie de 5-6 ani pentru a face primele fructe. Putem spune ca este un an productiv anul in care, de exemplu, la un hectar se produc intre 7-11 tone de cirese, in functie de soi. De asemenea, durata de viata a ciresului variaza de la un soi la altul, aceasta poate fi cuprinsa intre 35-40 de ani.

Necesitatile fata de factorii de mediu

Caldura

In ceea ce priveste caldura, ciresul are cerinte destul de mari, mai ales primavara. Din punct de vedere al temperaturilor negative, este rar afectat de inghet si are un repaus profund mai mare. In perioada iernii, mugurii pot rezista pana la o temperatura de -24 de grade Celsius, in faza de buton pana la -5,5 grade Celsius, iar la deschiderea florilor pana la -2,2 grade Celsius. De retinut faptul ca nu este foarte bine acomodat cu temperaturile ridicate si arsita de pe timpul verii, motiv pentru care, uneori, productia nu este de cea mai buna calitate.

Apa

Fata de apa cerintele nu sunt foarte mari, ciresul creste foarte bine in zonele unde precipitatiile ajung la 600-700 mm anual. Totusi, in cazul in care solul retine foarte multa apa, radacinile ciresului vor avea de suferit, iar in cele din urma se vor asfixia. Chiar si umiditatea aerului aduce efecte negative asupra ciresului. Aceasta favorizeaza atacul moniliozei, iar pielita fructelor va crapa in zona punctului stilar. In principiu, rezistenta ciresului la precipitatii si umiditatea din atmosfera este dependenta de portaltoi. In cazul in care este altoit pe visin turcesc (mahaleb), ciresul creste foarte bine in zonele unde precipitatiile nu depasesc 550 mm, iar daca este altoit pe visin va avea nevoie de irigare.

Lumina

In ceea ce priveste ciresul, lumina este indispensabila, motiv pentru care trebuie sa fie plantat pe versantii sudici si la distante suficiente, pentru a evita umpra reciproca. In cazul in care pomul este pozitionat intr-o zona umbroasa calitatea fructelor va fi dezamagitoare. De asemenea, umbra este si unul dintre motivele degarnisirii coroanei.

Solul

In ceea ce priveste solul, ciresul creste foarte bine pe cele adanci, usoare, lutoase, bine drenate si cu panza de apa freatica nu mai sus de doi metri. Solurile umede, grele si cele care retin multa apa nu sunt favorabile ciresului. Daca sunt plantati pe aceste tipuri de sol, de cele mai multe ori, ciresii se vor usca prematur, iar cei care nu se usca vor produce fructe de proasta calitate. In ceea ce priveste cantitatea de calcar din sol, aceasta nu trebuie sa fie mai mare de 6% pentru altoi mahalebul si 2% pentru ceilalti portaltoi.

Fertilizarea

Fertilizarea este o necesitate, indiferent de starea de fertilitate a solului deoarece ciresul este un mare consumator de substante minerale. De exemplu, o plantatie de trei ani are nevoie de 45 kg de azot, 22,1 kg de potasiu, 11,5 kg de fosfor, 42 kg de calciu, 10 kg de magneziu, 229 g de fier, 101 g de mangan, 66 g bor, 117 g zinc etc.

Irigarea

Plantatiile moderne au nevoie de multa apa, in special inaintea infloririi, in timpul intaririi endocarpului si la diferentierea mugurilor de rod.

Combaterea bolilor si daunatorilor

In ciuda faptului ca protectia ciresului este relativ simpla, putem intalni probleme. Aceste probleme se datoreaza inmultirii pomilor si lipsei mijloacelor corespunzatoare de stropire a varfului coroanei. Principalele boli: antracnoza, patarea rosie, monilioza etc. In ceea ce priveste daunatorii, acestia sunt: musca cireselor, paduchii de frunze, gargarita fructelor etc. Musca cireselor afecteaza calitatea fructelor prin depunerea oualor in fructe si formarea larvelor, insa acesti daunatori afecteaza doar soiurile cu maturare mijlocie si tarzie.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.2/5 (5 votes cast)

Cultivarea ciresului, 4.2 out of 5 based on 5 ratings

Pagini similare