In tara noastra, pana nu demult, cultura piersicului nu era foarte cunoscuta, insa odata cu descoperirile beneficiilor si gustului fructelor sale, piersicul a inceput sa fie plantat din ce in ce mai des. In ciuda faptului ca nu s-a acomodat foarte bine cu conditiile noastre de clima si sufera iarna de pe urma gerului, piersicul poate asigura productii mari pe termen lung ( aproximativ 10-15 ani ). Acesta intra pe rod din anul doi, in unele cazuri din anul trei de la plantare si produce fructe o perioada lunga de timp, din luna iunie pana la sfarsitul lui octombrie.

Deoarece se comporta destul de bine in climatul nostru si produce fructe pe o perioada lunga de timp, cultura piersicului ar trebui extinsa, chiar si in zona Olteniei unde, desi este o regiune mai mult nisipoasa, acest pom se comporta foarte bine. Dupa cum am spus in primele randuri, in tara noastra cultura piersicului a luat amploare datorita beneficiilor si gustului fructelor sale. Acestea au un continut de 87% apa, la care se mai adauga si vitaminele B2, B5, E, C, magneziu, zinc, fosfor, iod, potasiu si seleniu. Mai mult, sunt sarace in calorii si actioneaza asemenea unui pansament impotriva gastritei. Acestea nu se gasesc doar sub forma de compot, ci si sub forma de dulceata, gem, suc, nectar etc.

Crestere si fructificare

Piersicul are radacinile de schelet bine dezvoltate, orientate de cele mai multe ori paralel cu solul, iar cateva dintre ele sunt pe plan vertical si patrund foarte adanc in sol. Radacinile laturalnice sunt mai mari de aproximativ doua ori decat proiectia coroanei, iar pe verticala ajung la cel mult 80 de cm, insa se poate intampla ca unele radacini de pe verticala sa ajunga si la 3-4 metri. De retinut faptul ca nu conteaza densitatea de plantare deoarece radacinile piersicilor vecini nu se intrepatrund, motiv pentru care, in plantatiile mai batrane completarea golurilor nu va avea niciun rezultat. Radacinile cresc primavara si toamna, atunci cand temperatura solului este cuprinsa intre 8-20 de grade Celsius. Partea aeriana a acestui pom creste repede in primii ani de viata, emite 1-3 serii dramuri anticipate care sporesc numeric coroana, ajungand la maturitate la o inaltime de 4-6 m. Bineinteles ca exista si soiuri de piersici care, la maturitate, nu depasesc o inaltime mai mare de doi metri. De exemplu, dwarf (pitic genetic), este un asemenea soi de piersic si se poate cultiva atat in gradina, cat si intr-un vas.

Plantatiile de piersic au o durata de exploatare destul de mare (pana la 15 ani), iar in ceea ce priveste pomii solitari este chiar mai mare. Piersicul are mugurii asezati pe ramuri in grupuri de cate trei, iar unul dintre ei este vegetativ, motiv pentru care frunzele se vor rari dupa caderea fiziologica de pe parcursul lunii iunie. In timpul fructificarii aproape toate ramurile mixte se istovesc, motiv pentru care nu mai prezinta interes pentru coroana in anii urmatori de productie.

Ramurile de tip buchet sau cele subtiri, care au o dimensiune de pana in 4 mm, apar datorita incarcaturii de fructe in exces sau din cauza unei tehnologii de cultura care nu este tocmai favorabila. Trebuie sa stiti ca pe aceste tipuri de ramuri fructele nu vor fi de calitate, motiv pentru care trebuiesc luate masuri. Din cand in cand, la pomii tineri sau pe baza unor taieri mai pretentioase, din mugurii de pe ramurile de schelet, apar alte ramuri care se pot utiliza cu succes pentru refacerea unor elemente din coroana.

Degarnisirea bazei ramurilor de schelet este specifica piersicului, chiar daca vorbim de plantatii mari si bine intretinute. De retinut faptul ca, cu cat pomii nu sunt taiati in mod corespunzator sau sunt umbriti ori afectati de ger si boli, cu atat procesul de degarnisire va fi mai riguros. Piersicul este una din putinele specii care diferentiaza mugurii de rod si fructifica anual, fara sa fie afectat de alternanta de fructificare. Pe solurile fertile, piersicul se dezvolta foarte bine, iar in perioada de cadere fiziologica cad aproximativ 40% din fructe, ramanand astfel o cantitate mult prea mare fata de capacitatea de hranire a pomului. In ceea ce priveste perioada repausului adanc, aceasta este destul de scurta, iar pornirea in vegetatie este in functie de conditiile de clima, realizandu-se dupa o saptamana si  jumatate de temperaturi care depasesc pragul biologic (6,5 grade Celsius), in timp ce, pentru inflorire are nevoie de o temperatura medie de cel putin 10 grade Celsius. In ceea ce priveste felul de comportare la inflorire toate varietatile de piersic sunt autofertile, mai putin soiul J.H.Hale. Perioada de maturare a fructelor este determinata de soi. De exemplu, fructele soiurilor timpurii ajung la maturare dupa 80 de zile de la inflorire, in timp ce fructele soiurilor tarzii au nevoie de aproximativ 140 de zile pentru a ajunge la maturare.

Necesitatile piersicului fata de factorii de mediu

Caldura

Piersicul este pretentios la caldura si nu este destul de “familiarizat” cu conditiile climatice din Romania. In ciuda acestui dezavantaj (daca il putem numi asa), piersicul da rezulate bune in toate zonele, in special in zonele de cultura de vita de vie. Pentru o buna crestere si fructificare, acest pom are nevoie pe perioada de vegetatie de o suma a gradelor de temperatura care sa fie undeva in jurul cifrei de 3000 de grade Celsius. In ceea ce priveste sezonul rece, piersicul rezista destul de bine. Pomii care au lemnul copt si sunt bine pregatiti pentru iarna pot rezista si la temperaturi de pana la -22 de grade Celsius, insa aceasta afirmatie nu este valabila pentru toate soiurile. Se poate intampla ca pe perioada iernii sa se produca decalirea, motiv pentru care rezistenta va scadea foarte mult, iar piersicul poate degera si la -8 grade Celsius. Mugurii pot rezista doar pana la -4 grade Celsius si asta doar daca sunt in faza de boboc, florile deschise pot rezista pana la -2,8 grade Celsius, iar fructele pana la -1 grad Celsius.

Apa

Nici in ceea ce priveste seceta piersicul nu sta rau. Poate rezista chiar si la seceta prelungita, insa pomul nu va mai produce fructe in cantitati mari si de calitate, cum ne obisnuieste intr-un an productiv. In zona de cultura precipitatiile nu depasesc 600 mm pe an, motiv pentru care cultura moderna a acestor pomi fructiferi nu este posibila fara irigare. In cazul in care piersicul nu are de unde sa-si acumuleze necesarul de apa, cantitatea de fructe va fi mai mica, iar calitatea va fi nesatisfacatoare. Piersicul are nevoie de apa, in special in perioada dinaintea maturarii fructelor. Astfel se poate mari considerabil productia. Apa are un rol important pentru piersic, dar nu in exces. Excesul de apa in sol poate fi responsabil de asfixierea sistemului radicular pe perioade scurte, in timp ce apa din aer (ceata) poate favoriza aparitia unor boli criptogamice. De retinut faptul ca ceata din perioada iernii amplifica efectele negative ale gerului, iar polenul poate provoca asfixierea mugurilor.

Lumina

Asemenea smochinului, piersicul are nevoie de foarte multa lumina. Pentru a se “bucura” de cat mai multa lumina piersicul trebuie condus in forme de coroane care sa puna in valoare atat lumina directa cat si pe cea difuza. Plantatiile se vor face numai in zonele sudice sau sud-vestice, iar taierea se va face in fiecare an. In cazul in care pomul nu are lumina necesara, lastarii vor creste putin, nu se vor dezvolta cum trebuie, iar fructele vor fi mici si de calitate inferioara. De asemenea, in lipsa necesarului corespunzator de lumina, piersicul va deveni mai sensibil la ger.

Solul

In privinta solului, piersicul se poate dezvolta cu succes pe cele lutoase, luto-nisipoase si chiar pe nisipurile consolitate, insa trebuie sa fie adanci, fertile si permeabile.

Principalele soiuri

- piersici propriu-zise – destinate consumului in stare proaspata

- nectarinele – acestea au o membrana subtire alcatuita din unul sau doua straturi de celule

- paviile – caracterizate printr-o pulpa tare, cartilaginoasa si rezistenta la prelucrarea industriala

Piersicile propriu-zise sunt cele mai cunoscute deoarece sunt mai bine acomodate cu factorii de mediu si asigura productii mai mari. Paviile sunt foarte pretentioase la caldura, iar nectarinele au o sensibilitate foarte mare la boli. Odata cu trecerea timpului, gusturile consumatorilor s-au schimbat si in privinta piersicilor. De exemplu in urma cu 25 de ani cele mai cunoscute si cultivate erau soiurile cu pulpa alba care aveau dimensiuni mici, iar pulpa era suculenta si moale. In ziua de astazi, cele mai cultivate sunt soiurile cu pulpa galbena, pulpa care este mai consistenta si mai putin perisabila.

Alte soiuri de piersic

Medeleine Pouyet – acest soi are fructele mici de forma sferica, iar pulpa este suculenta si are o culoare de alb spre crem. Perioada de maturare a acestuia este la sfarsitul lunii iunie.

Springold – acest soi produce multe fructe care au o forma sferica, iar pulpa este galbena, fina si suculenta. In plus, fructele acestui soi sunt rezistente la transport si se matureaza la inceputul lunii iulie.

Springcrest – acest soi este cunoscut datorita cantitatii foarte mari de fructe pe care o produce an de an. Aceste fructe au o culoare rosie, pulpa este galbena si suculenta si au un gust dulce-acrisor.

Collins – este un soi care produce fructe cu o forma sferica si usor alungita. Fructele acestuia au pulpa fibroasa, suculenta si se matureaza in a doua jumatate a lunii iulie.

Cardinal – este un soi cunoscut pentru fructele sale de culoare rosie cu dungi si pete. Culoarea pulpei fructelor este galbena cu inclinatii spre portocaliu si au un gust foarte placut si aromat.

Soiuri de nectarine

Din pacate cultura de nectarine nu este foarte raspandita deoarece pomii sunt foarte sensibili la ger si boli. Multi consumatori se feresc sa cumpere nectarine deoarece pretul este considerat destul de mare, motiv pentru care cultura nectarinului este in declin. Aceste fructe au un gust asemanator sau superior soiurilor de piersici cu aceeasi perioada de maturare, iar in ceea ce priveste culoarea, nectarinele sunt mai viu colorate.

Principalele soiuri cultivate de nectarine

Crimsongold – este un soi foarte productiv si are nevoie de rarire manuala a fructelor. Fructele acestuia au o forma sferica, usor alungita, iar culoarea predominanta este rosu inchis. Pulpa fructelor este galbena, suculenta si dulce. Perioada de maturare este la mijlocul lunii iulie.

Nectared 2 – este un soi viguros care produce fructe mari, rotunde si usor turtite. Acestea au o culoare de galben spre rosu (predomina culoarea rosu), iar pulpa este suculenta si are un gust dulce.

Independence – acest soi produce fructe cu un gust dulce si are pulpa fibroasa, fina si suculenta.

Nectared 4 – acest soi produce foarte multe fructe, chiar se poate supraincarca. Fructele acestui soi au pulpa neteda, suculenta si au o aroma foarte fina. Perioada de maturare este in a doua jumatate a lunii august.

Fantasia – acest soi se remarca prin plasticitate ecologica de inalta calitate, are fructe mari cu forma rotunda, usor alungita, iar culoarea predominanta este rosu-viu. Pulpa fructului are o culoare asemenea galbenusului de ou, este neteda si foarte suculenta.

Infiintarea plantatiilor de piersic

Este bine ca piersicul sa fie amplasat intr-o zona foarte bine expusa la soare, iar solul trebuie sa fie usor si fertil. De retinut faptul ca piersicul niciodata nu se planteaza in locul unui alt piersic deoarece radacinile lasa in sol anumite substante cu efecte negative pentru viitorii pomi, insa se poate planta cu succes dupa mar sau par. In ceea ce priveste perioada de plantare, aceasta va fi la inceputul lui septembrie sau martie, in functie de conditiile climatice si de cati pomi doriti sa plantati. In general piersicul este autofertil, motiv pentru care nu vor fi probleme cu aranjarea soiurilor in parcela.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 3.4/5 (8 votes cast)

Plantarea piersicului, 3.4 out of 5 based on 8 ratings

Pagini similare